Prin Consiliul Local Oradea “a trecut” ieri (21 iulie 2014) o hotarare despre care vom mai auzi, la momentul potrivit: cea legata de “strategia alipirii comunei Sanmartin la municipiul Oradea”. Spun “a trecut” pentru ca am vrut sa descriu mai plastic usurinta cu care se decid unele lucruri. Comicul situatiei a fost asigurat, de data aceasta, de consilierii UDMR care au reusit, nu se stie cum, sa voteze “pentru” cand, de fapt, ei doreau sa fie “impotriva”. Asa incat, hotararea de CL va fi consemnata cu “unanimitate pentru”.
Nu discut oportunitatea alipirii unei comune (cu tot cu satele componente) la un oras. O fi bine, o fi rau, altii sunt in masura sa se pronunte. Pentru mine, comicul situatiei vine din numirea pompoasa a celor 3 (trei) pagini scrise cu aceasta ocazie drept “Strategie”. Strategia pe care au votat-o ieri consilierii locali, strategia cu care se spera convingerea a mii de oameni sa fie de acord, la referendum, cu o propunere care le va schimba viata definitiv, strategia asta, doamnelor si domnilor, are trei pagini! Cu greseli de ortografie, cu paragrafe si cu multe promisiuni de genul “se va face, se va drege”. Nu ca as tine eu mortis sa citesc kilometri de text dar, totusi, o chestiune numita “strategie”, intr-un astfel de domeniu, cred ca ar merita o argumentatie mai serioasa, care sa depaseasca macar dimensiunea unui prospect de medicament. In cele trei pagini prezentate nu exista mai nimic: nu date, nu demografice, nu sondaje de opinie, nu analize sociologice, nu proiectii, nimic de genul acesta. Dar cred ca “la sat merge si-asa”, nu?